Categorii
Fără categorie

Iubesc să călătoresc în realitate, dar și prin vis…

De ce?!

  • Pentru că uneori realitatea este mult prea dură și prefer să-mi detașez mintea în alte părți și sincer oamenii ar trebui să viseze în paralel cu realitatea deoarece în viața de zi cu zi nu îți poți întotdeauna materializa imaginația, în schimb în vis poți.

Și ce frumos e să visezi la o lume frumoasă fără griji, supărări și răutate, să fii cu gândul acolo unde vrei să fii tu ,singur sau înconjurat de cei dragi și să fii atât de fericit încât grijile să fie șterse până și din folderul de " șterse recent" .

Și da!

Se poate și în realitate, mai dificil este să accepți ideea, îmi amintește de un citat pe care nu mi-l amintesc în întregime, suna cam așa: nu respinge o idee înainte de a o studia îndeajuns de bine încât să știi dacă este bună sau nu pentru tine , în fond avea mare dreptate cel care a spus-o, de unde să știi că nu îți face bine dacă tu nici nu accepți să încerci măcar.

Oricum n-ai nimic de pierdut dacă încerci, poate la final o să fii mândru de ce a ieșit, pentru noi este mai complicat să acceptăm decât să punem în practică, cred că ar trebui să fim mai deschiși la schimbări și încercări decât să respingem cu reticență totul încă de la început, poate lua o întorsătură atât de rapidă încât nici nu-ți dai seama.

Viața prin dinamica ei constructivă ne surprinde mereu plăcut sau nu, decât să stai și să privești la mulțimea de probleme din spatele tău…nu-ți face bine, știu.

Nu te mai uita la ele, uită-le și caută o portiță de scăpare și da! există mereu una, poate nu privești tu unde trebuie, rotește-ți tu căpșorul la 180• precum o bufniță vigilentă și ai să o găsești, cu siguranță acum nu privești unde trebuie și dacă este nevoie închide-ți ochii sau ține-i deschiși și visează!

"Visătorii nu mor niciodată!"

Bine zicea Carmen Voinea!

Categorii
Fără categorie

” Drumul către tine „

Când pierzi totul nu mai vezi nimic din ce te înconjoară și aici mă refer la un om, oamenii sunt adevăratele valori lumești, am făcut greșeli, ca noi toți și am plătit cu vârf și îndesat pentru ele, mai presus de toate am învățat să îmi asum ce fac cu sau fără voie, am pierdut persoane pentru decizii luate pe moment, dar fără strop de răutate făcute, dar am simțit că trebuie să acționez
Greșeli pentru alții, pentru mine alegeri făcute conștient, dar care au rănit oamenii pe moment, oameni care au învățat să trăiască fără mine și eu la rândul meu respectându-le deciziile și făcând același lucru ca și ei, am învățat să văd și să trăiesc viața dincolo de ei.
Ei devenind umbre ale trecutului care nu o să dispară deoarece mi-a făcut plăcere să fiu alături de ei în fiecare secundă până la ultima.
M-am condamnat pe mine după ce i-am pierdut și după nenumărate sentințe pe care mi le însușem am învățat să trăiesc cu mine și să arunc hainele ponosite ale vinei și am început să mă obișnuiesc cu ideea că am greșit cum mulți mi-au greșit și mie și să accept că este ceva omenesc să mai și greșești sau să crezi că greșești pentru că alții o spun și poate să o și cred, am iertat reacțiile lor pe moment, dar și severitatea pe care mi-o acordam mie la un moment dat și am schimbat asta acordându-mi atenție și timp mie pentru început .
Pentru a înțelege oamenii din jur trebuie mai întâi să stai de vorbă cu tine!
Am învins singură trăirile proprii de nesiguranță, m-am plimbat serile răcoroase de mai pe plaja pustie ascultând valurile și am înțeles că viața este mai presus de o dezamăgire, un obstacol și de oamenii ce nu au încredere în ei darmnite în tine, am învățat să mă ascult pe mine mai întâi și să trăiesc cu mine și asta ar trebui să avem cu toții clarificat înainte de a începe să facem alegeri și să decidem în orice situație, să facem ce credem noi că este bine , nu să ne lăsăm influențați de ceea ce spun alții că ne-ar face bine, tu ești propriul votant asupra alegerilor prezente,trecute și viitoare ale propriei vieți.
Categorii
Fără categorie

Eșec sau succes

"După nereușite încercări de a "repara" oamenii am realizat că pe oameni nu-i poți "repara" , nu le poți interzice ceea ce vor să facă, nu le poți " repara " caracterul , unii pur și simplu preferă să fie"defecți" și tu nu ai cum să schimbi acest lucru, eu una om obosit

Am obosit să îmbrățișez trupuri reci, să mimez zâmbete false doar pentru a-mi ascunde adevăratele stări, m-am săturat să dau sfaturi pe care oricum nu le asculta nimeni ,m-am săturat să aud scuze iar apoi să iert în speranța ca promisiunile să fie "respectate" m-am săturat să fiu o persoană blândă cu o haită de "lepre"

Am început să mă simt bine în această stare de "soul alone" deoarece prefer să îmbrățișez liniștea și stabilitatea independentă decât "depresiile și zbuciumul" create de trecători, cred că atunci când oamenii nu fac nimic în ciuda eforturilor depuse de tine nu își doresc să depună același efort pentru tine și vor totul de-a gata, pur și simplu prin aceste fapte de dezinteres total doresc să-ți dea de înseles că sunt persoane nepotrivite pentru a face un sacrificiu pentru tine deoarece nu consideră că meriți acel "tot"

Pe care orice persoană ar încerca sa-l ofere unor alte persoane, dar acest fapt mă motivează deoarece îmi reamintește că pentru fiecare "eu" există și un "el" care va crea într-o zi un "noi" , pe care nu trebuie sa-l căutăm, la mentul potrivit acesta apare și ne dăm seama că fiecare eșec produs pe parcursul vieții este compensat cu un succes la final de drum.

Categorii
Fără categorie

Despre oamenii ce au plecat, de lângă noi

Uneori ne este dor de oameni care din diverse motive au plecat din viața noastră, oameni care nu au privit în spate, oameni care în loc de la revedere ne-au închis o ușă în urma lor, după ușă au rămas doar amintiri, pe ele n-au cum să le ia cu ei, creierul uită, inima din fericire, nu.
Uneori ne stăpânim pofta de oameni cu amintiri, uneori este singura alternativă, știu, ar fi mai bine dacă ne-am vorbii în loc de a ne evita, aici nu vorbim despre mediocrii, cu unii chiar nu ai ce să vorbești deși sunt și ei tot oameni, poate o să se trezească…într-o zi,singuri, ei nu acceptă ajutorul.
Aici vorbim despre oamenii care au lăsat o amprentă și o pată de culoare, oameni care au știut cum și unde să ne atingă sufletul, de oamenii ăștia ne este dor, de oamenii care, chiar dacă au plecat fără a mai încerca să facă cale întoarsă la noi, încă îi iubim
De ei ne este dor și ardem pe interior fără ei, de un om nu îți este dor când îți este greu, de un om pe care îl iubești îți este dor mereu, îți este dor atunci când ai parte de momente frumoase pentru că fericirea neâmpărtășită este pe jumătate trăită, suntem oameni, greșeala ne este impregnată în sânge, încă de la primii oameni ce au pășit pe acest pământ, dar Dumnezeu ne-a învățat să iertăm, el iertându-ne pe noi de păcatele strămoșești, cum am îndrăznii noi sa-l condamnăm pe el că nu ne iartă când greșim atâta timp cât noi nu suntem în stare să ne iertăm între noi, însăși asta este o greșeală.
Categorii
Fără categorie

Hai să ne prezentăm

Mă numesc Andreea, am aproape 20 de ani, iubesc să observ în detaliu ceea ce se întâmplă în jurul meu, imi place arta, să călătoresc și să admir natura, în special marea, iubesc Constanța și Brașov, sunt locurile unde mă regăsesc și simt că sunt o completare în peisaj precum o ultimă piesă de puzzle, îmi plac animalele, să ascult oamenii din jurul meu, sunt o fire melancolică,sensibilă,singuratică pe planul sentimental, sunt foarte posesivă cu persoanele la care țin, iert mereu greșelile celor din jur, chiar dacă sunt destul de grave și îmi amăgesc singură subconștientul uneori, scriu poezii despre ceea ce îmi atrage atenția și îmi bucură privirea, am avut momente dificile pe parcursul celor aproape 20 de ani care m-au făcut ceea ce astăzi sunt, am trăit momente dificile și clipe minunate, din toate trăirile pozitive și negative am reușit să le fac față cu optimism și cu Dumnezeu care mi-a fost alături de fiecare dată, am avut parte de trădări și situații in care am fost surprinsă deoarece ceea ce credeam nu era ceea ce este, am dezamăgit și am fost dezamăgită, am judecat, iar la rândul meu am fost judecată, am iubit oamenii care mi-au demonstrat ca o merita fără să-mi ceată, am fost părăsită, demoralizată, dar și suținută, de oameni la care nu mă așteptăm să renunțe încă de la primele obstacole apărute cu trecerea vârstei, după anii in care am fost acolo pentru ei, am învățat sa nu ii judec și sa ma bucur pentru ei și pentru noile lor drumuri și capitole începute, am sa respect mereu alegerile lor, n-am tras niciodată de cineva sa rămână lângă mine, oamenii au plecat și au venit, unii tau renunțat la mine când aveam cea mai mare nevoie de un umăr de sprijin când pendulam printre durere, am învățat sa îmi găsesc singură sprijinul in mine.

Aceasta sunt eu, o optimistă și o visătoare